Arhitectul și Bucureștiul

Arhitectul și Bucureștiul

Calin Georgescu
Calin Georgescu

Mi-a dat un amic un ”Like” la o veche postare (veche dpdv Facebook, adică de acum vreo 2-3 luni), postare în care răspundeam unei doamne care era de părere că vila Costa-Foru ”face parte din cotidianul cultural românesc și trebuie redată publicului”. Eu i-am răspuns că, pe vremea când a fost făcută casa Costa-Foru, oamenii își făceau case de locuit, nu muzee, așa cum ni se pare nouă că-s ele acum, și în plus, casa omului e casa omului, nu poți să vii tu azi la el în casă și să-i zici că acum e casa publicului, așa cum au făcut rușii, dar i-am răspuns mai pe lung, nu așa pe scurt. Însă, recitind ce-am scris, mi-a atras atenția un comentariu la acea postare, unde o doamnă scria că ”Bucureștiul are nevoie să-și spună istoria”. Atunci nu am dat atenție acelui comentariu, zicând că-i o lozincă, un clișeu, dar azi, fiindcă tocmai fusesem pe Bulevardul Lascăr Catargiu, la Secția 1 poliție, cu niște trebi, și iar mi-a zgâriat retina oroarea aia de clădire de aluminiu și termopane înfiptă între casele istorice de pe Bulevard (construită pe mandatul de primar al lui Băsescu), mi-am dat seama că, da, este important ca Bucureștiul ”să-și spună istoria”, dar încă și mai important este ca Bucureștiul să înceapă să-și facă una nouă. Iar în acest caz, fiind vorba de case, să și-o facă construind cum se cuvine, măreț și admirabil, la cel puțin nivelul înaintașilor. Eu în ultima vreme, văd tot felul de arhitecți ofuscați de cum arată Bucureștiul, și multă vreme am considerat că au dreptate să fie așa, fiindcă și eu ca (fost) om de cinema, sunt ofuscat de cum arată industria de film în România, adică, cum ar veni, aveam înțelegere, așaaa, ca între artiști. Însă greșeam. Responsabilitatea arhitectului este infinit mai mare, atât de mare, încât nu ai greși deloc dacă ai spune că fiecare clădire care a apărut în București în ultimi 27 de ani are viza unui arhitect și, nu rareori, viza prestigioasă a câte unui onorabil lider al Ordinului Arhitecților. De aceea, cred că dacă toată energia cheltuită de adoratorii frumoaselor locuințe interbelice s-ar îndrepta mai bine ca o presiune publică asupra arhitecților contemporani botiști (adică care pun botul la proiecte mizerabile), care tac chitic și ștampilează mizerii prin primării și ministere, arhitecți care, poate chiar în acest moment dau viza în orb, sau pe șpagă, sau la oha, pe cine știe ce oroare de care o să ajungem să ne crucim mâine, Bucureștiul ar începe să aibă și o actualitate urbanistică, nu doar o istorie. Mie, unul, îmi este clar că politicienii au umplut administrația de hoți, corupți și incompetenți, iar ăștia au produs Bucureștiul care se vede, deci nu am așteptări de la ciumeci. De la arhitecți, da. Fiindcă arhitectul, fiind cel aflat în proximitatea nemernicului de primar, și de a cărui viză depinde, în final, urbanismul Capitalei, este omul nostru cel din linia întâi. Dacă el trădează, sau se lasă pradă nostalgiilor, suntem pierduți, și vom sta mereu cu capul sucit spre trecut, doar ca să nu vedem cocioabele moderniste din prezent. De aceea, eu nu am deloc emoții la urbanismul interbelic. Sunt ocupat să am frisoane la urbanismul de azi și de mâine.

Călin Georgescu, Stiri Online TV


PS: redau mai jos postarea inițială de pe Facebook, fiindcă mi se pare încă de actualitate:

”ÎNCĂ DOUĂ VORBE DESPRE CASA COSTA-FORU, fiindcă se leagă de ceea scriam mai jos despre comuniști și Vulcănescu… După Naționalizarea din 1948, comuniștii au preluat casa Costa-Foru așa cum era, iar familia, cu tot cu copii, a fost mutată în mansarda clădirii, la care avea acces, nu prin față, ci pe scara de serviciu, prin curtea din spate, care dă în strada Ienăchiță Văcărescu. Începând din ’48 și până în ’90, nici unul din membrii familiei nu a mai avut acces la partea de jos a casei, corpul principal de casă, pe care comuniștii l-au transformat, pe de-o parte, în ateliere pentru artiștii de la Belle Arte, și pe de altă parte, în hogeac pentru chiolhanuri de partid. Și cam asta fost contribuția comuniștilor la ”destinul casei”, ceea ce e nasol, dar se putea și mai nasol, fiindcă multe case din cartierul Șerban Vodă-11 Iunie, au căzut sub buldozere, fără multe discuții și regrete, după cum se știe (deși nu așa multe ca dincolo, în Uranus, fiindcă, de exemplu strada unde care m-am născut eu, Cazărmii, a dispărut în totalitate). Notez asta și apropo de comentariul pe care l-am primit pe pagina de Facebook a casei, de la o doamnă care scria ”casa face parte din cotidianul cultural românesc și trebuie redată publicului”. I-am răspuns și eu că nu știu care-i ”cotidianul cultural românesc”, că muzeele stau mai mult goale, dar în schimb televizoarele stau mai mult pe Antena 3, seriale turcești și Vocea României. Înțeleg, da, casa ”are lipici”, fiindcă vine din timpuri și dintr-o societate în care care vilele erau construite și locuite de oameni care aveau valoare, și nu doar valoare financiară, iar cu toții tânjim la acea societate, pe care o percepem ca fiind mai civilizată decât asta a noastră, de azi. Dragul de această casă vine tocmai din această tânjire, de parcă, dacă ne-am freca de casa Costa-Foru, s-ar lua și pe hainele noastre ce aveau cei-de-dinainte-de-comunism. Dar nu merge așa. De exemplu, din 1894 și până în 1935, casa a fost locuită de comanditarii casei, Maria Costa-Foru Paspati, (nepoata bancherului bucureștean Christoph Zerlenti) și C.G. Costa-Foru (fiul primului rector al Universității din București, ministru de Justiție în timpul domnitorului A.I.Cuza), împreună cu copiii lor. Printre obișnuiții casei se aflau I. Slavici, Ștefan O. Iosif, Gala Galaction, David Emmanuel, și, la altă generație, Dimitrie Gusti, Dinu Noica, H. H. Stahl, și alții. De asemenea, printre acești ”alții”, se mai afla și Mircea Vulcănescu. Or, azi, ”cotidianul cultural românesc”, n-are probleme să asiste placid la ștergerea din amintirea publică și din istorie a lui Vulcănescu și a altora. Deci, a se scuti. Frecați-vă, mai bine, de vila lui Dragnea din Alexandria, că poate se ia pe haine ce are ăla de-a ajuns bogat și respectat. Deși, mă tem că s-a luat deja. Zic. https://www.facebook.com/casacostaforu/