Bâlciul ipocriților

Da, l-am văzut și eu pe Iohannis cuvântând la Ziua Marinei și mi-a prins bine, pentru că am înțeles că, până una-alta, politicienii ar trebui să lipsească de la sărbătorile Statului, ale Națiunii. Ăștia, au ajuns în halul în care, la sărbătorile naționale, nu mai sărbătoresc ce au realizat, ci ce au de gând să facă, ca și cum o nouă promisiune este o nouă sărbătoare. Mie îmi este foarte greu (și nu numai mie, după cum arată studiile de cercetare), îmi este aproape imposibil să găsesc vreun merit sau vreo justificare a prezenței politicienilor la sărbătorilor noastre, în afară de aceea că protocolul o cere. Decât, poate, dacă acceptăm că este normal să sărbătorim dezastre. Fiindcă țara depopulată, e un dezastru, așa cum este și analfabetismul funcțional în creștere, dar și starea generală de sănătate a populației, starea infrastructurii, calitatea serviciilor publice… și altele, și altele. Clasa politică, indiferent de partid, are în portofoliu o lungă listă de dezastre care se întinde pe 25 de ani, ca o dâră rușinoasă lăsată de necinste, incompetență, indolență și politicianism de cea mai joasă speță. Oare ce poate pune un politician român în balanță, atunci când are vrea să compenseze măcar o parte din dezastrele provocate de la, direct sau tacit? Că încă n-am murit? Că încă mai avem voie să arborăm drapelul național? Că încă mai vorbim românește? Mie, unuia, mi-ar plăcea să-l văd, de exemplu, pe un Iohannis, sau un Dragnea (ca să stau în lideri, să nu cobor până la un Daea și un Pop) că, invitat fiind la o sărbătoare națională, se recuză, zicând: ”Mersi, dar nu merit.” Fără acest gest de minimă decență, orice sărbătoare a noastră la care vin autorii haloimisului românesc, nu va fi decât un trist bâlci al ipocriziei.

Călin Georgescu

Director editorial Știri Online TV